Carrie Clark, Catherine C. Classen, Anne Fourt, Maithili Shetty, Treating the trauma survivor. Am essential guide to trauma-informed care, Routledge, 2014
Traumele complexe de dezvoltare continuă să fie nerecunoscute, deși există numeroase articole științifice care discută despre impactul semnificativ al acestora.
Pe lângă simptomele asociate formei „clasice” a tulburării de stres posttraumatic (PTSD), cum ar fi re-experimentarea, amorțirea, modificarea cognițiilor și credințelor sau hipervigilența, cele mai frecvente efecte ale traumei complexe sunt de dezvoltare, cu impact negativ asupra identității și valorii de sine a victimei, capacității de autoreglare, abilității de a avea încredere și a relaționa cu ceilalți, spiritualității și sistemului de valori.
În multe cazuri, unele dintre mecanismele de coping pe care le-au folosit supraviețuitorii unor traume au devenit probleme în sine, inclusiv dependențele și compulsiile, disocierea, anxietatea, depresia, auto-vătămarea sau suicidul. Aceste persoane au fost probabil adesea învinovățite și stigmatizate pentru problemele lor și privite ca fiind slabe sau patetice. În cele mai grave cazuri, au fost respinse ca fiind cazuri fără speranță sau au fost supuse unor abuzuri suplimentare, uneori chiar de către specialiștii și organizațiile responsabile pentru ajutorarea lor.
Programul și pregătirea celor mai mulți profesioniști au lipsit în ceea ce privește atenția la traume și impactul acestora. Informarea despre traumă se referă la o schimbare de perspectivă, care recunoaște că traumele complexe și cumulative sunt cel mai adesea cauza multor forme de suferință mentală. De asemenea, au un impact substanțial asupra stării de sănătate fizică.
,,Trauma-informed care,, s-a dezvoltat ca o precauție universală, recomandată tuturor medicilor, practicienilor din domeniul sănătății mintale și a multor alți profesioniști (ad
ică, personalul de justiție, lucrătorii de servicii sociale etc.) ale căror cazuri includ în mod obișnuit un procent ridicat de persoane traumatizate. Implică o poziție de respect față de victimă / pacient / client și înțelegerea faptului că multe dintre simptomele prezentate ar putea fi elaborări secundare sau adaptări dezvoltate pentru a face față efectelor originale netratate ale traumei. Ca atare, au fost mecanisme de supraviețuire care au funcționat (într-o măsură mai mare sau mai mică) pe termen scurt, dar care nu au rezolvat problema și au devenit inadaptabile pe termen lung.
Majoritatea supraviețuitorilor traumelor nu sunt adesea conștienți în mare măsură de orice legătură posibilă între istoria lor trecută și simptomele lor psihologice, fizice și somatice prezente, de aceea este necesar ca furnizorii de servicii de îngrijire să aibă competențe de identificare și relaționare cu aceste persoane, chiar dacă adesea nu vor ști dacă persoanele cu care lucrează au un istoric de traume. Atunci când specialiștii nu știu că lucrează cu un supraviețuitor al traumei, înțelegerea lor despre individ, precum și intervențiile și suportul oferit, pot fi direcționate greșit sau ineficiente. Acest lucru îi pot determina să se simtă frustrați, confuzi, ineficienți și copleșiți. La rândul său persoana care solicită ajutor se poate simți înțeleasă greșit, frustrat, rănită, neputincioasă sau chiar speriată. Această abordare este potrivită nu numai pentru supraviețuitorii traumelor, ci pentru toate persoanele. Îngrijirile informate despre traume nu sunt o abordare de specialitate; mai degrabă, este baza pentru lucrul competent cu toate persoanele care au nevoie de ajutor.
Există un cost semnificativ atunci când nu este adoptată o abordare informată cu privire la efectele traumelor ca practică standard. Riscurile includ spitalizări inutile, tratament necorespunzător sau prescrierea de medicamente, retraumatizare etc. Personal cred ca acest lucru se intampla adesea in cabinetele stomatologice, unde interventiile sunt foarte invazive si pot fi percepute ca fiind brutale. De asemenea din propria experiență știu că pacienții pot avea percepții greșite sau diferite referitoate la propriile simptome. Pot oferi informații inexacte nu pentru că mint, ci pentru că astfel le percep ei. Percepția unei persoane care a suferit o traumă este diferită, realitatea este văzută diferit. O „a doua vătămare” poate rezulta atunci când trauma primară a unui supraviețuitor este agravată de răspunsul unei persoane insensibile căreia i-a cerut ajutor.
Fără un cadru conceptual mai larg pentru înțelegerea efectului traumelor complexe, supraviețuitorii primesc adesea diagnostice multiple (tulburare borderline sau bipolară, narcisică, depresie
, anxietate etc.), împreună cu un tratament necorespunzător și mai puțin util. Este nevoie să înțelegem ce înseamnă sindrom posttraumatic complex, întrucât sindromul posttraumatic nu a abordat pe deplin imposibilitatea de reglare emoțională, depresia, anxietatea, ura de sine, disocierea, abuzul de substanțe, comportamentele autodistructive, revictimizarea, problemele din relațiile interpersonale, intime și medicale și problemele somatice întâmpinate de cei care au fost abuzați cronic. De asemenea, cred că este important să privim și tulburarea de personalitate borderline din această perspectivă. Clinicienii notează că aceste dificultăți sunt cel mai greu de tratat (mare parte dintre ei chiar refuză chiar să îi trateze, acest lucru fiind recomandat inclusiv în școlile de psihoterapie). O apreciere a naturii complicate a CPTSD ne permite să înțelegem mai bine supraviețuitorii și, astfel, să le oferim o mai bună îngrijire.
Nu este neobișnuit ca dificultățile relaționale ale unui supraviețuitor să fie reactualizate în relația cu persoana de îngrijire. O reconstituire traumatică este o retrăire inconștientă a experienței traumatice. Având în vedere convingerile lor despre ei înșiși și așteptările față de ceilalți, supraviețuitorii experimentează adesea relațiile lor prezente în moduri similare cu relațiile abuzive din trecut – inclusiv dinamica relațională abuzivă.
Această carte oferă o imagine de ansamblu cuprinzătoare asupra traumelor complexe, a efectelor și a abordărilor lor în domeniul sănătății mintale, medicale și al serviciilor sociale. Oferă numeroase idei și strategii de management care pot ajuta furnizorii de servicii de sănătate și servicii sociale să interacționeze mai bine cu supraviețuitorii traumelor complexe sau cumulative. Cartea se concentrează pe traumele interpersonale, în special pe traumele interpersonale complexe. Trauma interpersonală împărtășește multe asemănări cu alte forme de traumă, dar are și câteva aspecte unice. În mod special, traumele interpersonale apar în contextul unei relații, adesea o relație semnificativă. În consecință, relațiile, chiar și cele cu un profesionist (de exemplu, terapeut, consilier, medic sau prestator de servicii s
ociale), pot reflecta dinamica relațională traumatică. Cartea oferă o imagine de ansamblu a traumelor interpersonale, a consecințelor lor și a modului de a lucra eficient și sensibil cu supraviețuitorii.
Pentru mine aceasta carte a fost revelatoare. Fiind o persoana care s-a confruntat cu multe dificultati, aceasta carte mi-a validat trairile, experientele avute in cabinetele de terapie, medicale sau stomatologice. Este despre cum ar trebui sa se desfasoare lucrurile astfel incat sa te simți (în calitate de client/pacient) în siguranta, confortabil, indiferent dacă ai suferit sau nu o traumă sau dacă ești conștient de ea. Aceasta carte este si un excelent ,,manual,, despre cum se lucrează cu supravietuitori ai traumelor din copilarie. Recomand oricui vrea sa inteleaga trauma complexa, mai ales ca dupa fiecare capitol sunt intrebari, exercitii, situatii care pot fi analizate, discutate.
Comentários